Ayu_Tsukimiya
Moderator
Joined: 18 Jan 2007
Posts: 910
Location: Skyyyyyyyyyy.......ok, ok, bucharest
|
| Post subject: Povestea asteptarii... |
 |
|
Bine, nu e chiar un fanfic, ci e povestirea facuta de mine a serialului Kanon, doar a actiunii ce se concentreaza pe Ayu Tsukimiya si pe Yuichi Aizawa 
Enjoy....am facut-o pt romana, pt revista scolii:
Povestea unei asteptari…
personaje:
Ayu Tsukimiya
Aizawa Yuichi
Akiko Minase:
Nayuki Minase:
*
In padure, la apusul soarelui, doi copii se joaca in jurul unui urias copac. Baiatul ii intinde fetitei o papusa in miniatura, cu aripi de inger, spunandu-i :
-Iti va indeplini trei dorinte, dar ele nu pot fi chiar irealizabile , fiindca eu sunt cel prin care vor deveni realitate.
-Bine ! zise fata . Prima mea dorinta e sa invatam la aceeasi scoala !
-Pai….stii doar ca locuim departe unul de altul,….deci…..hai sa facem locul asta scoala noastra ! Nu vor fi profesori, ore, reguli, vom putea manca ce vrem… ! Ne vom distra doar ! zise baiatul. Care ar fi a doua dorinta ?
-A….doua….ar fi…..sa nu ma uiti niciodata ! Vreau sa iti amintesti de mine intotdeauna, oricat de departe ai fi de mine ! zise fata, dupa care puse papusa intr-un borcan urias si incepu sa sape o groapa. A treia…..ar fi….niciuna, de fapt…..vom face din borcanul acesta o capsula a timpului ! Il vom ingropa si nimeni inafara de cel care isi va dori papusa cu toata inima sa nu il va putea gasi.
Facand pactul, copii se despartira.
Ziua urmatoare, baiatul veni « la scoala lor » cu un cadou pentru fetita : o bentita rosie pentru par. Micuta era urcata in copacul inalt. Deodata, o rafala de vant ii strica acesteia echilibrul, pricinuindu-i caderea si, din pacate, si o cumplita lovitura la cap.
-Nu, nu, te rog, nu acum, nu se poate intampla asta acum, nu ma lasa solitar ! zise baiatul in timp ce sesiza terifiat sangele de pe iarba.
-Multumesc pentru ca te-ai jucat cu mine ! Hai sa ne jucam din nou impreuna, odata, bine ? zise fata zambind. I se inchisesera ochii. In padure se auzea acum, rupand linistea apasatoare, urletul ingrozit al baiatului :
-Nici macar nu am apucat sa iti dau cadoul, Ayuuuuuuuuuuuuuuuuu !!!!!!!!
**
Yuichi era la gara , asteptand-o pe matusa sa sa il ia. Familia sa trecea printr-o criza materiala si era nevoita sa-l trimita sa invete in orasul in care locuise in copilaria sa si in care traiau matusa sa, Akiko si verisoara sa, Nayuki. Nu avea insa idee prin cate va trece pentru a-si gasi fericirea acolo.
Yuichi se acomoda rapid cu scoala noua, intrucat colegii sai ii erau, in majoritate, prieteni din copilarie.
Intr-o zi, in timp ce baiatul mergea linistit pe strada principala a oraselului, o fata intra din plin in el.
-Auuuuuu….de ce ai facut asta ? intreba fetita. Stai, stai, trebuie sa fugim, hai ! adauga ea tragandu-l pe Yuichi de mana si fugind.
-Gata, nu poate se ne mai gaseasca aici…..dar de ce m-ai lovit ? intreba fata dupa ce ajunsesera intr-un intrand intunecos.
-Ce vrei sa spui ? Tu ai intrat din plin in mine cu capul ! zise Yuichi
-A, da ? Scuza-ma…
-Nu conteza….oricum, cine esti, si de ce fugeai ?
-Pai……ma numesc Ayu….fugeam de vanzatorul de taiyaki*, mi-a fost foame, si, si…
-Ai furat ?
-Nu…adica da….adica nu….adica….nu conteaza…..tu trebuie sa fii…Yuichi, nu ? zise fata
-Pai, da, dar….de unde imi stii tu numele ? intreba Yuichi
-Din ocazie ce am asteptat 7 ani sa te intorci la mine pentru a ne juca din nou impreuna …
Yuichi incerca sa-si aminteasca, dar avea un gol in memoriile de sapte ani in urma. Totusi, isi aduse aminte ca, odata, gasise o fetita plangand pe strada. Mama ii murise si tatal o abandonase. O tratase cu taiyaki, intreband-o care era numele ei. Ea raspunse Ayu. Cand o intreba numele de familie, ea raspunse tot Ayu. Astfel, descurajata Ayu Ayu isi facu un nou prieten, care ii promise sa se intoarca la ea. Atat putu sa isi aminteasca Yuichi.
-Trebuie sa plec acasa acum…..poate o sa ne mai intalnim odata ! zise Ayu alergand si facandu-i cu mana lui Yuichi, zambind. Acesta observa pe capul fetei o bentita rosie….
-Ayu ! Ai grija ! striga Yuichi
-Poftim ? zise fata intorcandu-se
-Nimic…nu stiu ce m-a apucat . zise Yuichi, intorcandu-se si el si plecand….
In seara aceea, Yuichi gasi in bagajul sau o bentita rosie, similara cu ce ape care o vazuse in ziua aceea la Ayu. Nu isi putea aminti de ce era acolo. Ce putea cauta o bentita de fata la el in geanta ? O aseza pe noptiera si incerca sa nu o mai bage in seama.
Ziua urmatoare, scena se repeta, Ayu lovindu-l din nou din plin pe Yuichi, in fuga ei de vanzatorul de taiyaki.
-Nu poti sa te uiti si tu in jur si sa nu mai intri in oameni ?intreba baiatul
-Uguuu……nu fi rau, hai, trebuie sa fugim ! zise fata
-Nu, de data asta nu !
Yuichi se oferi sa o trateze el cu taiyaki, pentru a o scapa de probleme. Afla astfel, in timp ce se plimbau, ca fata invata la o scoala diferita de el, plasata in padurea de la marginea orasului.
Ayu reusi astfel sa se ataseze de Yuichi si el de ea. Fata incepu sa locuiasca in casa matusii lui Yuichi, Akiko, caci, neavand familie, nu avea nici obligatia de a dormi acasa.Ori de cate ori era nevoie, ea ajuta la curatenie, la gatit si la multe altele.
Intr-o zi, in timp ce Yuichi vedea de la scoala, Ayu intra din nou cu capul in el din plin.
-Iar ai furat taiyaki ?
-Nu, nu, de data asta nu, ma grabeam doar sa ajung acasa, pentru a sta impreuna cu Yuichi si pentru a la ajuta pe Akiko si Nayuki la curatenie ! raspunse fata
-Nu mai spune ! Sigur asta nu e o strategie de a ma face sa cred ca nu ai furat ?
-Uguu, esti rau din nou, Yuichi, eu incerc sa te fac sa te simti important si tu razi de mine !
-Hehe ! Glumeam…..Ayu, facem o plimbare ? As vrea sa imi povestesti despre bentita aceea pe care o porti pe cap intotdeauna sis a ma conduci la scoala ta…zise Yuichi
-Biiiine , Yuichi ! zise Ayu fericita.
Era apusul si cei doi se-ndreptau spre padure….
-Bentita asta am primit-o de la cea mai importanta persoana din viata mea…..zise Ayu
-Pai, asta e ciudat, pentru ca am una întocmai la fel acasa si crede-ma, eu nu port bentite…
Erau la mijlocul padurii, unde o uriasa buturuga trona in mijlocul luminisului. Uite, Yuichi, aceasta e scoala mea ! zise fata
-Ayu, dar aici…..aici nu e nimic…..sunt doar copaci si o buturuga, raspunse baiatul
-Ba nu ! Aici e scoala mea si a lui Yuichi, aici el mi-a promis ca o sa invatam impreuna ! adauga Ayu plangand
In ultimele zile, Ayu il rugase repetat pe Yuichi sa o ajute sa caute ceva, un obiect important pentru ea. Nu gasisera ce cautasera, mai ales ca ea refuzase de fiecare data sa-i spuna baiatului ce era obiectul de fapt.
Ayu incepu sa sape, pana isi rupse manusile. Yuichi o opri.
-Ayu, Ayu, ce faci ? Te simti bine ? Ce nu e in regula ?
-E….aici…..ceea ce cautam….
-Ayu, te rog…..Ayu, te rog opreste-te….Ayu, te iubesc, te rog, opreste-te pentru mine….. ! zise Yuichi imbratisand-o.
-Si eu …il iubesc….pe Yuichi….zise Ayu. Nici pana acum nu ti-ai dat seama ce s-a intamplat cu mine, nu ? Nici pana acum nu ti-ai amintit ce obiect cautam….adauga ea, dupa care disparu in neant…..Urletul lui Yuichi sa auzi a doua oara in padure, sfidand linistea deplina…. :
-Ayu, nu ma lasa singur ! Ayuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu !
***
Dupa aceasta intamplare, Yuichi isi aminti ce se intamplase de fapt, cum Ayu murise cazand din copac, intrand intr-o depresie profunda. Isi dadu seama ca aparitia lui Ayu de acum era doar o manifestare a dorintei ei de a sta impreuna cu Yuichi, o fantoma a viselor, o fantoma atat de reala , indurerata de asteptarea indelunga, rabdand atatea doar pentru a-l mai putea vedea odata pe baiat.
Cateva zile dupa incident, matusa baiatului, Akiko, avu un accident de masina. Doctorii nu ii dadura multe sanse de supravietuire, ba chiar mai putine sanse de recuperare. Doar un miracol o mai putea salva.
Yuichi isi petrecea acum zilele in padure, cautand papusa inger. Intr-un final, verisoara sa il ajuta si reusira impreuna sa o gaseasca. Yuichi nu pleca niciodata fara papusa in buzunar, caci, pentru el, era ca si cum o parte din Ayu ii era alaturi.
Intr-o zi, in padure, imaginea lui Ayu ii aparu din nou in fata, pentru ultima data.
-Yuichi, ai gasit papusa, deci ultima dorinta iti apartine !zise ea
-Nu, Ayu, dorinta e a ta ! striga baiatul
-Nu, te rog, doreste-ti ca Akiko sa se insanatoseasca !
-Ayu, dorinta e a ta, te implor, doreste-ti sa te intorci la mine…..
-Daca tu vrei cu adevarat ca dorinta sa fie a mea, atunci imi voi dori asta : Uita-ma ! Scoate-ma din memoria ta, incearca sa nu-ti mai amintesti de mine !
Ayu disparu apoi, lasandu-l in ceata pe Yuichi, care nu putu sa-i inteleaga adevarata dorinta, neputand concepe cum ar putea-o uita…atunci zise :
-Ayu, accept dorinta ! Vreau ca Akiko sa se insanatoseasca. Dar era singur acum…..nu pute asti daca fata il auzise ori nu…. In cateva minute, primiun mesaj pe telefon de la verisoara sa, Nayuki :
“ Yuichi, mama s-a trezit. Am chemat doctorul. Vino repede la spital! E un miracol!”
Baiatul izbucni in plans, stiind ca toate sansele ca Ayu sa se intoarca la el s-au spulberat, dar fericit ca matusa sa va fi bine.
-Multumesc atat de mult, Ayu ! zise el….
****
Zilele urmatoare, baiatul primi un telefon de la mama sa. Familia lui statea mai bine material si el se putea intoarce acasa. Isi facuse bagajele, punandu-si bentita rosie in haina. Inca nu apucase sa i-o dea fetei, si nici nu i-ar mai fi putut-o da vreodata.
Se indrepta spre gara, cu bagajele in maini, cand fu oprit de catre verisoara sa. Aceasta rasufla greu si purta inca halatul de spital. Alergase.
-Nayuki, ce s-a intamplat, e Akiko ? E ceva in neregula ?
-Yuichi, nu poti pleca acum. E cineva la spital care te asteapta de sapte ani sa te intorci ! Du-te ! zise Nayuki.
-Nu se poate, nu poate fi ! zise Yuichi
-Pleaca, repede, nu mai trage de timp, deja te asteapta de atatia ani…..
Yuichi ii lasa bagajele lui Nayuki, pornind in alergare spre spital .
-Multumesc, Nayuki, iti raman dator…
Isi dadu seama. Ayu fu dusa cu 7 ani in urma chiar de el la spital, dupa incident, toti doctorii constatand-o moarta. El fugise ingrozit, neafland ca fata fusese apoi readusa la viata cu socuri electrice. Ea ramasese in coma timp de 7 ani, asteptandu-l.Nayuki vazuse numele fetei pe usa unei boxe de la spitalul unde era internata mama ei.
Yuichi alerga pe coridoarele spitalului, ovservand boxa vizavi de cea a matusii sale, Akiko. Intra si o gasi pe Ayu, cea care i se aratase atata timp sub forma unei amintiri. Scoase bentita din haina si i-o puse acesteia pe cap, luandu-i mana dreapta si stigand :
-Ayu, am venit, m-am intors ! Iarta-ma ca te-am facut sa astepti atat de mult! Ayu, trezeste-te ! Promit ca nu voi mai pleca niciodata, nu te voi mai lasa niciodata singura ! Ayuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu !
Fata deschise usor ochii, uitandu-se la Yuichi zambind cald, cum facea intotdeauna.
-Multumesc Yuichi, pentru ca mi-ai indeplinit toate dorintele…..multumesc ca nu m-ai uitat..zise Ayu.
*****
Dupa cateva zile, dupa ce Ayu se recuperase complet si iesise din spital, se intalni cu Yuichi la restaurantul de taiyaki, unde acesta ii promisese ca vor sarbatori insanatosirea ei.
-Ce e cu punga aia pe capul tau ?intreba Yuichi
-E palarie de fapt…..pai…stiam ca o sa razi ….m-am tuns si…….
-Haaaa ! Acum chiar arati ca un baietel !
-Uguuu….iar esti rau cu mine ! zise Ayu
-Promiti ca o sa porti bentita chiar si cu frizura asta ?
-Normal, pentru ca o am de la persoana cea mai importanta pentru mine !
Sfarsit
*tayaki=mancare japoneza mai ciudata, constand intr-un fel de peste copt :))
[img][/img][img][/img][img][/img] |
|
Fan fiction 
Author
[/URL]